Asa cum spuneam intr-un mesaj anterior, viata e ca o afacere, sau ma rog… ca intr-o afacere. Trebuie sa-ti impui targete pe care sa le atingi. Sa zicem ca pana la 25 de ani trebuie sa te casatoresti, pana la 28 ai o casa si o masina, pana la 30 dai viata unui copil, pana la 32 iti faci o firma sau iti consolidezi experienta cat sa devii un profesionist in ceea ce faci…
Cred ca am respectat aceasta reteta atat in viata personala (am o familie frumoasa si o situatie buna) dar si in ceea ce priveste cariera. Mereu am cautat joburi unde sa invat si sa fac ceva cu adevarat deosebit, si uneori mi-am schimbat locul de munca doar ca sa nu ma plafonez, chiar daca salarial am iesit uneori in pierdere.
Donald Trump spunea in unul din episioadele seriei The Apprentice - Ucenicul (pe care am urmarit-o cap coada): cauta-ti un job sau un task pentru care sa muncesti cu placere. Daca faci ceva fara sa-ti placa, mai bine opreste-te, pentru pierzi timpul aiurea, dar si al firmei pentru care lucrezi.
As vrea ca cei care au parcurs timeline-ul meu, sa nu ma judece ca pe un “Proffesional Butterfly” (l-am citat pe Jose, Commercial Manager la Coca Cola HBC Romania, pe care l-am intalnit la un workshop in Bucuresti), ci sa vada un om pentru care timpul curge altfel si orice zi petrecuta facand ceva ce nu te ajuta in cariera e o zi pierduta . Exemplu: sa descarci un camion cu anvelope, chiar daca tu te ocupi de marketing sau sa mergi cu BMW-ul sefului la spalatorie chiar daca tu ai treaba de mori in birou ca Project Manager.
Nu sunt un moftangiu asa cum bine zicea Caragiale, ci mai degraba un om ingrozit de trecerea timpului si nu mai pot astepta “sa vina americanii” pentru a primi taskuri pe masura competentei si inteligentei mele.
Am aproximativ 30 de ani. Vreau ca atunci cand ajung la 50, fiul meu sa aiba ce invata de la mine. Sa fie mandru ca tatal sau are O CARIERA plina de succese, chiar daca a muncit pe branci de la 9 dimineata la 11 noaptea, si uneori familia a trecut in planul doi.
Am toate atu-urile pentru o cariera impresionanta intr-o companie de top. Sunt inteligent, ambitios si motivat, si n-am sa astept o ocazie de le demonstra. Voi crea ocazia aceasta! Se spune ca pesimistul vede intr-o intamplare partea negativa, iar optimistul o oportunitate de a castiga.
Dragi prieteni. Viata e scurta. Noi romanii suntem un popor destept si extrem de creativ, insa uneori ne place, rau de tot, sa ne pice in brate sansa sa devenim niste profesionisti la locul de munca. Este o vorba: cum iti asterni asa dormi. Asta spune totul despre mine, si daca veti zambi in legatura cu cele de mai sus, as vrea sa ma intalniti peste cativa ani… 
Cariera este ultimul lucru asupra caruia mai am de facut ceva. In rest am tot ce-mi trebuie si atata vreme ca Dumnezeu imi va da sanatate ca sa pot munci, am sa continui sa-mi consolidez cariera.
Imi doresc nespus sa ajung sa lucrez intr-o companie de unde sa uit sa plec seara acasa. Unde cuvantul proffesional e motto-ul acestei companii. De ce cred ma potrivesc in acel peisaj? Pentru ca mereu cand am facut lucruri sau taskuri in premiera, mi-au reusit din prima, fara sa fi avut experienta necesara.
Desi suna stereotipic, sunt un tanar EXTREM de ambitios.
